Se poate prepara oriunde, dar cel mai bun este in urmatoarele condiţii, cand a şi fost creat de cel care i-a dat numele: 
dimineată la 2 Mai, mahmuri (cand nu, acolo….), foame, ni’ic deschis pe la terase. Butic, se iau 2 pâini, 300 gr mezelic proaspăt, 300 gr caşcaval, 2 iaurţi, muştar la tub de spârcâie cand apesi pe el, sare ne-a dat fătuca de la butică, 2 crastaveţi mari, muraţi in saramură, din curte de la o babă de o stiam eu că-i face buni, de beţivi (acum nu mai face nimeni să-i scoată in poartă, ce vremuri, ce castraveti…), aşezat la masă, tăiat pâinea in două pe lung, înşirat bunătăţile prefeliate de aceeaşi domnişoară amabilă, sare din belşug, muştarul spârcâit, reunit jumătăţile pâinii, halit, stil smuls muşcat cu poftă. Bineînţeles, bere.
si iaurţii ?
Erau si iaurti p-acolo? Sau i-am pus doar pentru efeminatii zilelor moderne? Eu unul personal agreez un iaurt bun, chiar daca am si bere langa…Pentru ca merit si pot.
In spiritul acestei retete nu pot sa nu amintesc alt mic dejun celebru si gustos din 2 Mai. Mic dejun anterevolutionar. 3 flacai la plimbare, sa vază ce gasesc ei la Alimentara de mîncare. Gasesc pîine neagra, adevărată, nu făcătură de azi. Gasesc si castravetii cu pricina, cate 1 bucata de căciulă. Carpaţi sau Bucegi. Cine ştie, cunoaşte. Oprit la Dobrogeanu( o tempora), Florin G. inlocuieste amabil pe cel ce pregatea cafeaua si o face in stilul lui. Adica minunata, din te miri ce cafea era pe vremea aia, el scotea o cafea buna. Deci o masa la Dobrogeanu, 3 flacai văratici matinali, o pîine neagra, cate un castravete murat(pentru beţivi), cate o cafea marca Florin G., ţigările aferente si mult umor(o mores). Va jur ca depasea in calitate si atmosfera multe meniuri fiţoase si as vrea sa retraiesc acele mic dejunuri.