Mâncarea dacică

Îmi place  să respect reţete culinare,  indiferent cărei ţări/ popor/etnii/oameni aparţin.  Şi nu prea mai înghit, ca sa zic aşa, ca un dac ce mi-s, orice rahat pe post de reţetă tradiţională – in acest caz vorbim de mâncărurile şi/sau meniurile aşa zis dacice. Ian sa vedem:

1. Mămăliguţă cu smântână si brânză, un clasic in viaţă. MBS. Corect dacică, dara fara mămăliguţă, care e rodul mălaiului,  care e rodul porumbului, care a fost adus de …Columb sa zicem, in secolele XV – XVI in Europa, in Ţările Româneşti pătrunzând ceva mai târziu. Ori dacii noştri au trăit olecuţă mai demult, mai acum 2000 de ani, contopinduseră ei in primele secole ale primului mileniu cu romanii ca sa ieşim noi mândru popor român. Deci, din reţeta dacică rămâne doar Brânză cu smântână, BS, mai mult ca sigur mâncata cu o pâine sănătoasă, proaspăt scoasă din cuptior. Valabil si pentru: balmoş, bulz şi tot ce se face cu şi din mămăligă, prezentate ca fiind făcute la stânile dacice.

2. Borş de fasole / Fasole cu ciolan sau afumătură. Neicuşorilor, v-aţi lins pe bot. Rămân in combinatie doar apa de izvor+ceapa+morcovul+borşul de putinei / ceapa+morcovul+afumătura, iese pe uşa dacică fasolea, care fuse adusă din Americile descoperite in secolul XV.

3. Cartofi ţărăneşti cu diverse. Nu ştiu ce am azi, şi ăştia tot de peste Marele Ocean sunt adusi si tot pe atunci ca cele de mai sus.

Să n-o mai lungesc, aţi înţeles ideea. Următoarele nu existau pe vremea dacilor, fiind aduse ulterior de diverşi: porumb, cartof, roşie, vănătă, fasolea boabe.

Aşa ca dacul nostru mânca cu poftă pâine, carne, lapte si derivate (ce urât sună in context “derivate”), ceapă, rădăcinoase precum morcov, mazăre, usturoi, dac-am uitat ceva să-mi fie iertat. Şi bea apă de izvor şi desigur mult mai mult vin.

Rogu-vă nu vă mai lasaţi vrăjiţi de meniuri mincinoase.

Iată aici un link către un articol documentat, mulţumim siteului respectiv si autorilor:

http://www.dracones.ro/?operatie=subiect&locatie=istoria_daciei&fisier=Alimentatia