Biserici fortificate 2014

Fiind in posesia unui voucher pentru vizitarea a 26 de biserici fortificate ale Bisericii Evanghelice am plecat intr-un tarziu sa le si vad. Nu pe toate, am evitat marile si mai micile orase Brasov, Sibiu, Târgu Mures, Reghin. Exceptia a fost Mediașul la fapt de seara, molcolm si somnoros, cel putin Centrul Vechi.

Prima zi: Bucuresti – Brasov – Prejmer (merita cu prisosinta) – Sânpetru (merita cu prisosinta)- Hărman (nu merită) – Cetatea Rupea (renovata, merita neaparat intr-o zi cu soare, mai ales ca e la drumul mare) – Viscri (unde Charles n-a binevoit sa ma intampine, dar m-am descurcat, merita cu prisosinta) – Bărcuț (merita pt drumul printre colinele ardelenesti) – Seliștat (n-am ajuns, drum varza, n-am mai futat masina) – Mânastirea Făget (nu era prevazuta, dar se ițea frumos pe un deal) – Făgăraș (un oras solar ca si zona al carui nume il poarta).

A doua zi: Cincșor (extraordinar de frumos in soarele cald al diminetii de octombrie, frumoasa si curtea interioara) – Cincu (n-am vizitat interiorul bisericii, dar merita ptr frumusetea satului si imprejurimilor) – Merghindeal (desi nu era pe lista era in drum, facut un tur de zid al bisericii. Este cica si centrul României) – Stejăriș (n-am gasit omul cu cheia, dar superb satul) – Biertan (in renovare, de revazut, superb) – Ațel (Cheia la azilul de batrani unde cica salasluiesc 27 de suflete, ghidul era si clopotarul bisericii, care in momentul respectiv era barbierit de o asistenta. Un mos simpatic si surd, amabil si vorbaret, l-am simtit ca fiind d-al meu. Lucru confirmat la sfarsit, cand timid dar ferm, probabil il “ardea” gâtleju’, mi-a cerut bani de un vin “ca se duce si cu vacile pe câmp”) – Curciu (n-am vazut interiorul, dar merita drumul pentru amplasarea bisericii, cred ca cea mai bine ascunsa printre case, n-am gasit intrarea din mersul masinii) – Ighișu Nou (nu merita) – Valea Viilor (Aceasta Vale a Viilor mi-a atras atentia cu multi ani in urma, cand din mersul masinii am citit ca in nemteste ii spune Wurmloch, adica Gaura de Vierme. Adica in nemteste Vierme acolo isi are gaura, de unde in românește e dat in fapt ca tooocma’ ce vale si-a ales el? A viilor) – Axente Sever (merita, e la drumul mare si 15 minute se pot aloca oricand) – Mediaș (merita 1 ora sa va plimbati prin Centrul Istoric + Biserica fortificata) – Târnăveni (pentru somn)

A treia zi : Traseu de plimbare prin targurile ardelenesti si totodata revenire catre casa. Cetatea de Baltă – Jidvei – Blaj (superb orasul) – Cergău Mare – Roșia de Secaș (nume de vin imi inspira mie, dar nema vii p-acolo) – Păuca – Presaca ( cu o micuta biserica din lemn, renovata ar fi fost SUPERBA) – Bogatu Român (deap, exista si români bogati) – Alămor – Loamneș – Ocna Sibiului – Șura Mică – Cristian (Merita vizitata si localitatea si biserica fortificata, unde, dupa ce m-a latrat, un caine m-a insotit peste tot, inclusiv in biserica desi l-am dat afara initial, dar se pare ca isi avea si el locul in biserica. Singura biserica fortificata al carei Turn al Slanei avea slană atârnată, cârnați si alte asemenea, precum si două păhărușe ce așteptau sa fie împlute, dar eram cu masina…Gazda m-a asigurat ca puteam sa-mi tai sa gust, idem sa torn…bagati voi aci o înjurătură neaoșă) – Cisnădie (merita si oraselul si biserica) – Cisnădioara (idem, dar chiia era la poșta locala si n-am mai avut chef sa caut posta si retur ptr a vizita biserica) – Sămbata de Sus (nu era prevazuta, dar era in traseu si am virat brusc la dreapta (cum ar spune Ioana, gagica din GPS-ul meu) sa o revad, pentru ca intr-adevar merita) – Bucuresti

Nota de final: Ardealul este plin de aceste biserici fortificate, orice sat mai rasarit (sa-i spunem Burg?) are una. Renovate cap-coada, nu numai exteriorul cum multe din cele vizitate sunt, ar fi adevarate puncte de atractie, UNICE in Europa si chiar si in lume. UNICE. Ca sa penetrez limbajul modern, ar fi un brand de țară.

Oraselele ardelenesti, dincolo de stasul construirii lor, casele tipice, gen fortareata la strada, curtea si gradina in spate, sunt frumoase si (relativ) ingrijite. Relativul apare cand țiganii inlocuiesc sașii plecati la originile lor. Orasele in sine ar putea fi alt brand de tara. O strada din Blaj m-a impresionat in mod deosebit: circa 7 case de-o parte si de alta, stradela pavata cu dale simple de piatra in culorile gri si rosu, bine asezate, apa de ploaie sa se scurga catre centrul drumului  nu in curtile oamenilor. Iar din centrul drumului sa se scurga elegant intr-una din Târnave, ca n-am retinut care era. N-am facut poza ptr ca eram din mersul masinii, strada principala ingusta, n-aveam unde parca si nu m-am mai intors. Am retinut cu coada ochiului o stradelă frumoasă în Blaj, cu case grijite, ce dădea intr-o Târnavă.

POZE AICI