Sursa: http://sifilicablenorel.wordpress.com/
Recunosc! Mie imi place de Adrian Nastase. Omul, profesorul si politicianul. Fara ironie ieftina, fara atasamente ideologice, fara falsitati sau pudori intelectuale. Si fara vitriolari mai mult sau mai putin comandate. Imi place prin comparatie. Nu zambiti sau judecati afirmatia pana nu ganditi operatiunea in sine. In definitiv, poate fi in anumite momente cea mai buna forma de lauda la adresa persoanei. Am avut ocazia sa-l cunosc, sa discut cu Adrian Nastase si nu-mi bazez opinia pe imagini promovate de televiziuni, pe laude partinice sau pe antipatii legate de trecut. Cu cine vreti sa-l compar ca sa-mi justific pozitia? Ca om – Ma vad inconjurata de oameni a caror verticalitate este mai mult decat indoielnica. Intre atatea nulitati, procentual vorbind, mi-e greu sa fiu nemultumita cand in Adrian Nastase am gasit un om rational si nu tocmai insignifiant. Retineti totusi ca insasi natura umana este supusa inevitabil greselii, caracterul persoanei este numai o componenta. Ca profesor – Nu este poate cel mai bun, dar nici pe departe vreun amator. In meseria asta nu exista “cel mai bun” in termeni inechivoci. Ideal ar fi sa fie cat mai multi care sa abordeze cat mai bine domeniul ales. Ce pot insa in mod sigur spune este ca-si merita catedra, nu a ajuns acolo neinvitat ca atatia altii si nu cred ca un student dornic de a invata poate iesi de la un curs al sau spunand ca n-a inteles sau n-a invatat nimic de la Adrian Nastase. Ca politician – N-o sa cad in capcana de a-i nega realizarile, la fel cum n-o sa cad nici in aceea de a-l lauda excesiv si a ignora micimea unor acte ale guvernarii sale. A te inconjura de oameni care abuzeaza sau nu de putere tine de capacitatea manageriala a unui lider, iar alegerile proaste din acest punct de vedere ii sunt direct imputabile. Dar tot astfel pot invoca si o performanta economica intr-un context nu foarte favorabil. Tot astfel pot invoca chiar si un transfer democratic al puterii intr-o conjuctura in care sodomizarea unor institutii controlate aproape exclusiv si a unei noi Constitutii “cu dedicatie” i-ar fi permis sa ocoleasca regula votului. Nu laud excesiv un comportament normal. N-o fac pentru ca imi doresc sa traiesc intr-o tara in care normalitatea este regula, nu exceptia. Realitatea romaneasca ma loveste insa si sunt constienta ca , de fapt, la noi normalitatea este exceptia. Iar ultimii ani ne-au facut sa cadem si mai abitir in pacatul judecarii cu masuri exceptionale. Ca atare, n-o sa-l compar pe Adrian Nastase cu personalitati istorice sau cu politicieni cu vocatie mesianica. Pentru simplul motiv ca nu traieste contextul istoric al devenirii unui stat, pentru ca nu are partenerii de traseu care sa-i impuna si permita o evolutie diferita si pentru ca nu are poporul care sa-l nasca, creasca si educe altfel. In nimicnicia viermuielii in care ne invartim, sa nu uitam ca vulgul este cel care alege marinari cu ochii tulburi, nu Adrian Nastase. Iar intelectualii acestei natii fac fronda pentru un vot negativ, pentru raul aparent controlabil, nu pentru sustinerea unei ideologii neviciate. Acest compromis ne-a nascut un termen de comparatie a priori alterat. Si cum te mai poti vreodata pozitiona intr-o logica ideala daca trebuie sa lucrezi cu un etalon putrezit. De aceea nu recunosc dreptul aruncarii pietrei, nici “sanctitatea” celor ce-i judeca intransigent gestul sinucigas. Viata nu-ti ofera similaritati pe care le poti teoretiza in doctrina. Viata iti da lectii, iar a judeca lectia cuiva nu inseamna ca vei deveni mai eficient cand iti va veni timpul sa-ti treci propriul examen. Pentru omul, profesorul si politicianul Adrian Nastase am insa un nod in gat gandind ca scena romaneasca putea ramane si fara el… iar multi altii infinit mai buni nu cresc tocmai prin copaci. Mi-as dori sa nu ne radicalizam pozitiile din postura de spectatori. Mi-as dori sa nu uitam ca schimbarea poate o veni din noi, dar n-o putem transmite altora cata vreme noi doar o predicam, nu si aplicam. Defilam cu ce avem si nimeni nu poate fi decat atat de bun cat ii permite termenul de comparatie!
Dincolo de gestul profund gresit al sinuciderii, trebuie sa marturisesc ca daca Adrian Nastase nu ar fi existat ar fi fost mult mai bine pentru Romania. Eu, cel putin m-as fi simtit mai bine, chiar si pentru faptul ca nu eram obligat sa-l votez pe Basescu. Apoi, daca sinuciderea ar fi reusit, astazi lucrurile nu ar fi fost atat de complicate, de exemplu nu s-ar mai fi pus probleme gratierii lui Nastase. Una peste alta, Nastase inseamna cei cinci an de mandat prezidential care nu au fost pentru “cine se pregateste ci pentru cine se nimereste” si care ne incurca atat de mult astazi si mai inseamna exemplul concret ca se poate silui democratia cu legea in mana si pe fata, fara sa fii prins, ci doar executat, asa cum a fost el acum. Desigur, Basescu se doreste a fi executat inainte sa fie dat jos, dar asta este doar o noua etapa a procesului inceput de Adrian Nastase.
Cu alte cuvinte, suntem astazi tara pe care Adrian Nastase a conceput-o (si corupt-o). Asta nu inseamna ca daca persoana celui care o mentine este alta eu mai vreau tara asta. Astazi, “jos Adrian Nastase” inseamna “jos Basescu”, un fel de vicarius Nastasi.
Frumos ar fi fost sa-i fi scris si Sifilicaiblenorelei. Eu/noi iti stiu/stim convingerile stangiste liberalo copypastiste. Esti un fel de petre roman.
hmm, deci sifilica nu scrie mai nimic concret.
Ii place de Nastase dar nu spune de ce.
Deci, ca om e si ca tot omul mai geseste!?!
Ca profesor nici bun nici rau?
Ca politician nu a realizat mai nimic, nici bun, nici rau.
In cocluzie un om normal, ahhh, ceva mai jos decit un normal normal din moment ce fura si minte…sa inteleg ca toti furam si mintim? sintem un popor bolnav? Chiar nu mai exista oameni adevarati? Si asta a fost prim-ministru?
Chestia cu sinuciderea nu prea cred, nu are el “oua” sa faca chestia asta.
Pina la urma de ce lui sifilica ii place de nastase?