Femeia, despre genunchi

Spongioşi, grăsoşi, diformi. Aşa arată genunchii femeilor din ziua de azi. Fratilor, barbatilor,  nu vorbesc de cele la o anumita varsta care-si pune amprenta peste ansamblu. Si eu am o varsta amprentata, nu mai sunt frumosul de al’dat. Vorbesc de cele tinere, foarte tinere si cele ilegal de tinere. Asta ca sa nu intru in amanunte despre constructia corpului lor in general, unde a disparut mijlocelul subtirelul de zici ca-s  una de sus pana jos, ba dimpotriva, in dreptul taliei rabufneste ceva in afara, amfora feniciana pe invers. Fund incert, talie certa, foarte certa. Fratilor, pentru mine genunchiul femeii era un etalon, pe langa cele uzuale, par, ochi, buze, gat, sani, talie, fund, picioare. Da, imi place sa admir genunchiul unei femei, modul cum rotula imbina cele doua parti inferioara si superioara ale piciorului. Are ceva care pe mine ma atrage, face parte din frumosul intreg ce poarta denumirea de femeie.  Da, admiram indelung pe strada picioarele damelor, cu o oprire exigenta asupra genunchiului, vizibil satisfacut cand acesta era suplu, bine construit, frumos (am incercat sa gasesc poze pe net pentru exemplificare pro si contra, dar am fost directionat in alte probleme, pornografice)… Insa placerea a cam inceput sa mi se taie de niste ani. Ce vad pe strada (in particoler nu poci spune) imi taie keful.   Spongioşi, grăsoşi, diformi.