Confesiunile unui asasin economic. John Perkins
Autorul vorbind, pe YouTube,
aici
|
|||
Carte de citit 1Confesiunile unui asasin economic. John Perkins Autorul vorbind, pe YouTube, 17 comments to Carte de citit 1Leave a ReplyYou must be logged in to post a comment. |
|||
|
Copyright © 2023 Flecar - Cei ce capata drept de a scrie pe acest site sunt singurii responsabili in fata constiintei lor si mai ales a legii. In caz de ilegalitati (obscenitati, drepturi de autor incalcate, etc) nesesizate la timp de administratori, vom raspunde prompt celor ce doresc aflarea datelor de identificare. Este permisa reproducerea materialelor din acest site, dar numai cu specificarea autorului, sursei, si atunci cand nu incalca cele specificate in fraza anterioara. Powered by WordPress & Atahualpa |
|||
De citit, de acord. Dar nu e grozava. Nu mi se pare o mare dezvaluire ca exista interese financiare si ca sunt indivizi gata sa faca orice ca sa ajunga la bani. E si in filmele de la Hoolywood asa ceva.
Bine, sa zicem ca sunt americane corporatiile alea. Dar de ce nu asasineaza ele economic Marea Britanie de exemplu, sau Australia, Noua Zeelanda… De ce aleg numai tari din alea unde la putere sunt numai oligarhi si dictatori? Crezi ca o fi vreo solidaritate de origini lingvistice? Eu nu cred. Eu cred ca in tarile alea nu se poate pentru ca acolo democratia chiar NU e o farsa pentru prosti. Ca sa zicem asa, acolo oamenii chiar se duc la adunarile asociatiei de locatari si acolo chiar iau si decizii in conformitate cu propriile interese.
A, si mai ies si in strada, asa ca polonii cand nu le convine sa le fie incalcate drepturile.
Asa ca oamenii de pe acolo au doua calitati care lipsesc prin preajma: gandesc si sunt responsabili.
Mosule, partinirea ta e pe fata. Cartea nu face decat sa dezvaluie, sa informeze, sa trezeasca constiinte. In opinia ta de sorginte vadit anglofila, nu trebuia scrisa, ptr ca asa ceva e in filmele de la Holiud. Deci faptele au fost prezentate in filme, filmele si tv-urile nu minte. Ce conteaza ca autorul este chiar unul din asasini, demn de admirat pentru curajul in recunoasterea si renegarea sa. Si chiar daca esti anglofon, nu esti impartial. Asasinii exista si-si vad de interesele celor care-i platesc. SUA, Anglia si care or mai fi.
Urmand logica ta imbatabil anglomana si anticorectitudine, data viitoare cand un hot (citeste asasin) iti sparge casa (citeste iti asasineaza economic)si te lasa-n anglo/romanescu-ti fund, gol, revolta-te ca de ce nu s-a dus la case mai mari, democratice si puternice.
Sunt chiar intrigat de ce hotii fura aproape numai de la sarmani si nu numai de la bogati. Oare ptr ca bogatii au puterea si hotii stiu ca pot sa o beleasca de-adevaratelea? Sau poate pentru ca insasi bogatii sunt hotii acestei lumi?
PS. Din ce in ce mai penibil in argumentarile tale. Cred ca o citire a unui simplu manual de logica, te-ar mai scuti de penibilitati. A, da, uitai. Sa fie scrisa de un englez, sa fie anglofila si in limba engleza sua-eza, editata in state, tiparita in China moka.
Al carui papusar este J.P.? Ca doar fiecare marioneta are un papusar…
Pai nu stiu Budi. D-aia flecarim aici. Asteptam opiniuni.
@Gogu:
Saracia nu este o virtute si nici bogatia nu este vreun viciu. Pe la 1830, un francez de vita nobila dintr-aia veche, ghilotinata, remarca ca tarile in care poporul este liber sunt in mod necesar mai bogate. Cum zicea el, cam asa: ca bogatia poporului liber creste mai repede decat impozitele in timp ce o guvernare despotica desi este mai economica confisca poporului caile de a crea bogatia.
Ti-am mai explicat ca o tara bogata exporta in primul rand capital, ceea ce obligatoriu conduce la servitute poporul care importa capitalul, mai ales cand poporul care primeste capitalul strain nu este liber. Ce ar putea sa exporte un popor bogat unui popor sarac, altceva decat capital?
Este libertatea sa o vina? Caci ea e sursa bunastarii sale.
Repet, asasinii aia nu ar avea nici o sansa acolo unde poporul este puternic si isi controleaza conducatorii. Sau acolo unde conducatorii poporului sunt mai presus de coruptie, dar guvernarea aristocratica nu mai exista demult, si chiar si asa ar fi o exceptie lipsa coruptiei.
Despre confesiuni: cartea aia e proasta pentru ca nu mi se pare ca face mari dezvaluiri. Au facut sovieticii altele si mai si. Dar deh, alea erau pe fata, se numeau politica CAER si pentru ca erau prezentate in limbaj de lemn la Telejurnal nu intereseaza pe nimeni…
Viliule, esti un credul nevindecabil. Imi place ca “power to the people” pentru tine este ceva real. Ai ratat anii moshule, hipiotii te puneau sef. Procesul unei natii puternice a fost invers. Mai intai a fost un om sau grup de oameni care s-au inaltat cu mult peste media, oamenilor sau timpurilor respective. Cu putin noroc din partea vecinilor, dusmani si prieteni, natia respectiva a prosperat, gloata s-a civilizat. Pentru scurt timp, si din cand in cand, gloata a avut un cuvant de spus. In rest, tot “ei” conduc. Nu observi un fir calauzitor in acesti “ei”? La inceput se numeau boieri, apoi aristocrati, magnati, democrati sau republicani. Faptul ca, actuala societate are mijloace de demascare a matrapazlacurilor e un plus. La marele minus ramanem cand gurile sunt inchise, cand media manipuleaza engro, cand prostirea e in masa. In parerea mea, omenirea a avut un varf dpdv al exprimarii populare in anii 60 si 70. De atunci, cand “ei” vazura ca masele se pot uni, incepu Marea Prostire, cu succes.
Si apropo, ian spune-mi de unde stiai matale de asasinii economici? Da-mi un exemplu clar, unde te luminasi tu cu baietii astia? Pana una alta, cartea asta proasta sau nu, mi-a confirmat gandurile si deductiile. Ptr sinceritate, am citit 60 pagini, am mai citit prin sarite altele 50 probabil. Parca as fi vrut eu sa o scriu. Ma rog, nu stiam tot si multe amanunte nu aveam de unde sa le stiu. Dar in mare cartea a venit pliata pe deductiile mele. Astept sa-mi zici de unde stii matale de baietii astia.
@Gogu: ce sa zic… companiile alea le umflau notele de plata la guvernele alea de tiriplici si masluiau studiile de fezabilitate. Iti spun eu: nu faceau nimic altceva decat face orice buticar si orice patron: umfla preturile si minte asupra calitatii marfii. Orice Gogu, sau, hai… Popescu neaos, romanesc ar fi fost in locul alora de la Behtel ar fi facut fix la fel.
Gogu, nu Popescu. Stii ce-mi place la tine Viliule, admiratia ta netarmurita si neoprimata ptr americanii suaezi. De parca ai sta acolo sau ai fi de-al lor, sau barem ai avea un avantaj de pe urma lor. Pentru ei monsher esti un ciumpalac de roman, condus de un guvern de tiriplici, cum bine spuneai mai sus. Ti-o vor trage de cate ori vor, nu de cate ori au ocazia. Retine acest aspect. De cate ori vor, vor sterge cu ciumpalacul pe jos, prin guvernul de tiriplici. Esti asasinat economic de catre idolii tai. Dovada ca-s idoli, este ca esti constient si lucid de multe, dar tot te pleci in fata lor si a metodelor lor. Idolatrie pe fata, nu? Idolul nu poate gresi, idolul stie ce face, idolul este puternic, plecaciune faci. Ziceai ca esti crestin? Ma indoiesc.
Si ca sa nu mai fii asa sigur ca tari “puternice” unde “power to the people” functioneaza am sa-ti dau 2 exemple: Canada si Australia, unde 2 proiecte de succes, realizate si urmand a fi extinse, au fost suprimate brusc. Opinia publica constienta, vesnic treaza, democrata, n-a guitat atunci. Probabil populatia rumega multumita boabele de porumb calitatea extra ce tocmai fusesera introduse pe piata. Fiindca esti asa stiutor de asasini economici si faptele lor (dar te-ai trezit vorbind doar cand am recomandat ptr citit aceasta carte), te las pe tine sa spui despre ce este vorba.
Oricum, chiar daca totul este (sau, mai bine zis, a fost) asa cum zice Perkins, eu cred ca el a primit liber sa spuna chestiile astea doar in situatia in care papusarii cei mari au pus la punct alta metoda.
Deci dezvaluirile sunt facute cu aprobare “de sus”, iar show-ul va continua in alt registru.
Sunt convins de asta Budi. Se pare ca asasinii se pot retrage la pensie, si-au facut (bine) jobul. Probabil in lume nu mai sunt tari pretabile la astfel de munca. S-a trecut la alt nivel. ACTA cred ca este unul din ele.
Citez si eu pe altii – hm, hm !
Ce-am avut şi ce-am distrus. Radiografia societăţii româneşti
Dinu C Giurescu, Decembrie 2011
Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric, cel puţin 80% din capacităţile de producţie au fost date la fier vechi. În Bucureşti existau în decembrie 1989 cel puţin 47 mari întreprinderi. Au dispărut complet 34
Tot efortul de industrializare al României din secolul XX a fost în cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, după toate probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume. România nu mai are în proprietate nici o unitate industrială, cele în funcţie aparţin firmelor straine
Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi ea în cea mai mare parte. Dacă vrei să-ţi repari un pantof, găsirea unui atelier seamănă cu un joc la loterie.
Agricultura prin măsurile luate în anii ’90, a revenit la o fărâmiţare care o fac neproductivă. România nu mai produce hrana de care are nevoie şi importă nu numai grâu, dar şi legume, fructe din ţări europene, africane şi chiar din America de Sud
Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea în megamagazine a mărfurilor produse în România? Imaginile cu înghesuiala cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu înseamnă bunăstare
Comerţul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar ponderea lor este prea puţin semnificativă.
Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel puţin 90% – băncilor străine
De ce până în 2009 inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai sunt? Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde
Urmările împrumutului:
a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor;
b) disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012
c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua grilă de salarizare a pornit de la un prag mai jos decât acela anterior
d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012
e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor drepturi băneşti nu sunt respectate şi amânate cu motivarea că nu sunt bani
f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare ale regimului
FMI execută un control direct asupra bugetului şi administraţiei ţării. Acest for “recomandă” ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel, situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii 1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau supuse aprobării prealabile a Moscovei
Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unităţi care mai sunt proprietatea statului
Vânzarea în continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea pădurilor virgine.Veniturile ce vor reveni statului român din vânzarea unor asemenea resurse sunt minimale
Conducerea politica, degradare fara precedent
Viaţa politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte, care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE
Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui “partid” care nu a fost validat în alegeri şi votează automat cu partidul principal de guvernământ
Metode speciale de votare : asumarea răspunderii de către guvern; aprobarea tacită ; numărătoare în viteză (numărătoarea expres) ; ordonanţele de urgenţă aprobate în bloc
Politizarea aparatului de stat până la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în 1989
Transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei
Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru obţinerea unei soluţii negociate; compromisul politic nu există în mentalul şi practica partidului principal de guvernământ; există numai dorinţa de eliminare cu orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor
Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor constituţionale, cât şi a practicii UE
Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se îndreaptă spre destrămarea teritorială şi juridică a statului român.
Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizări de facto – economice şi etnice – a Transilvaniei. Ce mai rămâne din definiţia România stat naţional unitar şi indivizibil?
Integritatea teritorială este pusă direct sub semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a judeţelor existente
Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare: aceste localităţi – prin reprezentanţii lor – nu au primit nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru activităţile lor culturale.
Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea şi blamarea repetată a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti; prin referiri negative privind instituţii ale statului.
Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă încă o lovitură dată statului român. Legea îngăduie scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor naţionale cu toate consecinţele previzibile
Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi, tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizează acum limitarea asistenţei medicale la un pachet-tip
Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri în desfacerea contractelor de muncă
Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din România s-a redus considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune
Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale este ameninţată de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie
Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi creşterea preţurilor pe de altă parte, îngrădesc şi chiar opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire.
Măsurile luate sub lozinca “reformei instituţionale” erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă
Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce aminteşte identitatea românească, tradiţiile, personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită astăzi tot mai stâlcită
Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala.
Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011
Hai ca sa citez si eu pe altii, articol la care tot reflectez…
Linkul este acesta: http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/01/26/romania-inghetata-magazinul-cu-dulciuri/
Articolul il puteti citi mai jos:
Politeía
Quis custodiet ipsos custodes?
România înghetată: Magazinul cu dulciuri
cu 168 comentarii
Pentru a intelege cea mai agresiva si mai adanca “redistribuire” a avutiei nationale (altii o denumesc diferit) din Europa de Est (in afara Rusiei), as dori sa mentionez startul perioadei democratice de dupa ’89. Cred ca este necesar sa intelegem de unde am plecat si unde am ajuns.
Magazinul cu dulciuri
Din 1990 Romania a fost un “magazin cu dulciuri” din care s-au infruptat toti cei care au avut cheia sau cei care au reusit sa-si aranjeze un şperaclu. Conform informatiilor existente, in majoritatea lor vechiculate in presa sau de multe ori afirmate de potentati ai vremurilor noastre, pe care nimeni nu are cum sa le confirme sau le infirme, au iesit din Romania in perioada 1990 -2010 intre 130 – 150 de miliarde de USD. Cert este ca in 1989, Romania avea un excedent al contului curent al balanţei de plăţi de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe şi creşterea rezervelor internaţionale. România avea creanţe de 24 de miliarde de dolari, majoritatea lor in Orientul Mijlociu si tarile comuniste. Din acesti bani au fost recuperati mai putin de 10%. Adica 2,5 miliarde de dolari, restul de aproximativ 24,5 miliarde de dolari s-au evaporat sau nu au fost recuperati.
La fel de cert este ca prin “Decretul-Lege nr. 30/18.01. 1990 se prevedea trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român“. Averea PCR era cea alcatuita din “fonduri fixe“, care constituiau un imens patrimoniu imobiliar, inregistrat in detaliu in 14 Anexe ale Decretului- Lege. Anexele au fost liste, care contabilizau sute de „locatii“, de la sedii centrale sau locale ale organelor de partid, la tot soiul de întreprinderi speciale şi de la apartamente de lux şi vile de protocol pînă la case de vînătoare, răspîndite prin ţară. Toate la un loc alcătuiau „patrimoniul PCR“, pe care noile autorităţi le-au repartizat ministerelor care funcţionau în acea perioadă. Anumite evaluări, niciodată oficiale, făcute la începutul anilor ‘90, au stabilit că “patrimoniul PCR valora, la sfârşitul anului 1989, în jur de 40 de miliarde de lei. Socotit în leii lui Ceauşescu, de pe vremea cînd dolarul costa, la cursul oficial, 18 lei, patrimoniul PCR ar fi valorat aproximativ 2,2 miliarde de USD. Cati bani pesin au fost in “fondurile lichide” numai Dumnezeu si beneficiarii “dulciurilor” respective stiu. Despre conturile PCR si UTC, cam nimic nu se prea stie in afara sumelor uriase acumulate in aceste fonduri. Teodor Mărieş, preşedintele “Asociaţiei 21 Decembrie“, a afirmat că, la sfårşitul anului 1989, în conturile PCR trebuie să fi existat aproape 4 miliarde de dolari. La care el mai adaugă alte aproximativ trei miliarde, tot în valută forte, din conturile UTC, ale organizaţiilor de pionieri şi şoimi ai patriei.
Romania a cunoscut trei varfuri de redistribuire a avutiei nationale. Primul varf a fost intre anii 1990 – 1996 (Guvernele Roman, Stolojan si Vacaroiu) perioada pe care o numesc “canibalizarea intreprinderilor de stat”; al doilea varf – perioada guvernarii lui Radu Vasile (1998 – 1999) perioada “compensatiilor si falimentelor financiare.” Pe timpul guvernarii lui Ciorbea s-a nascut “tineretul pensionar” sau pensionarii disponibilizarilor, care au continuat cam pana la inceputul guvernarii Nastase. Ultimul varf a fost in perioada dintre 2001 – 2007, perioada guvernarilor Nastase si Tariceanu (care a inclus un timp si PD) marile privatizari, care de facto au terminat cam 80-90% din ce se mai putea distribui din avutia nationala.
“România dupa război”
Intr-un articol publicat de mine acum trei luni, “România dupa război”, mentionam ca ceea ce s-a intamplat in Romania poate fi asemuit numai cu rezultatul unui razboi devastator. Numai intr-un razboi o tara isi pierde 30% din resursele umane de buna calitate la varsta de creativitate maxima (25-45). Slava Domnului, razboiul asta nu a fost fatal pentru oamenii-cetateni ai tarii ci numai pentru statul Roman! Socoteala este simpla – daca Romania are 9 milioane de oameni activi si mai mult de doua milioane si jumatate isi gasesc soarta in afara granitelor tarii, cam asta este rezultatul. Romania a trecut un “razboi” in care o mare parte a populatiei ei active s-a salvat plecand in bejenie. Un argument extrem de greu de combatut. Faptul ca o mare parte din acesti oameni mai contribuie intr-un fel sau altul la economia nationala trimitand bani, de multe ori legati sufleteste si material de cei ramasi acasa, nu atenueaza cu nimic faptul ca ei isi percep viitorul in afara granitelor Romaniei. Hotararea acestor oameni a survenit de multe ori fortat, din lipsa unor alternative viabile si a unei sperante intr-un viitor mai bun. Pentru a intelege proportiile adevarate ale hemoragiei umane de care sufera Romania in zilele noastre va amintesc ca pierderile umane ale Romaniei in cel de al II-lea Razboi Mondial au fost de 4,2% din populatia tarii, care au insemnat cam 25% – 28% din populatia activa a Romaniei in granitele dinaintea razboiului (19,934,000).
Conform OCEDE – International Migration Outlook 2011 (pp. 314 –315), in 2009 lucrau in afara granitei Romaniei (temporar sau permanent) 3 milioane de romani, o mica parte din ei insa cu forme de emigrare in tarile in care traiesc si lucreaza. Absolut nimeni nu poate spune cati vor ramane definitiv in afara Romaniei si cati se vor reintoarce. Un lucru este aproape sigur – copiii lor, nascuti in afara tarii de bastina a parintilor, probabil vor ramane in locurile unde s-au nascut, adoptand nationalitatea gazdelor.
Romanii plecati in strainatate au strans in ultimii zece ani economii in valoare de 100 de miliarde de euro, pe care le tin in bancile straine sau sub forma de cash. Conform datelor BNR, in 2010, romanii plecati la munca in alte state au trimis in tara 3,8 miliarde de euro, insa, incepand cu 2000, au existat si ani cand nivelul s-a ridicat la 7 – 8 miliarde de euro. Fiecare roman din strainate trimite bani acasa de 2 – 4 ori pe an si spera sa se intoarca in tara intr-o perioada medie de 5,4 ani. S-a mai precizat ca aproximativ 70 la suta din ei lucreaza in sectorul formal, iar 5% au firme proprii sau contracte de tip PFA, iar 80% din ei au dreptul sa lucreze legal in tara in care au emigrat.
Potrivit studiului, 48% din romanii plecati provin din mediul rural si 52% din mediul urban. Cea mai mare parte a lor – 86,2% au studii medii, in timp ce numai 12,4% au studii superioare. O mare parte a romanilor cu studii superioare (44%) emigreaza in state din afara Uniunii Europene, cum ar fi Canada sau Statele Unite. Aproximativ unul din cinci dintre acestia emigreaza chiar daca au un loc de munca in Romania. (Sursa)
Oamenii care au ajuns in Piata Universitatii, cel putin in cele doua, trei zile de revolta autentice (vezi postarile din seria – O revoltă diluată) au de ce sa fie suparati, supararea lor justificata trebuie insa sa cuprinda tot tortul si nu doar cireasa de pe tort. (Maine ultimul articol din aceasta serie)
Bibliografie si citate:
Despre globalizare si globalitate – Inventarul României (I)
Despre globalizare si globalitate – O enigmă românească
Avem elite: “Ştefan Gheorghiu” patronul democraţiei românesti
Avem Elite: ADRI, ISPSPN, IEM si grupul de la Trocadero
Daca nu stii ceva istorie, atunci nu intelegi prezentul.
Intr-un fel noi platim acum reusita lui Emil Bodnaras de a scoate trupele sovietice din tara. Nu va vine sa credeti? Uite cum se leaga toate…
Fara scoaterea sovieticilor din Romania, Nicolae Ceausescu nu ar fi fost posibil. L-a facut posibil stalinismul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care nu a dorit sa isi subordoneze propriul stalinism dezghetarii hruscioviste de la Moscova. Politica de independenta fata de Moscova pe care a urmat-o neabatut apoi Nicolae Ceausescu a facut volens-nolens sa ne dezvoltam separat de piata CAER, piata comuna a statelor comuniste subordonate Moscovei. CAER-ul asta, un fel de UE “avant la lettre” avea drept caracteristica principala directionarea productiei si a relatiilor comerciale. Supunearea la cerintele Moscovei ar fi fost la vremea respectiva, net in defavoarea Romaniei, urma sa fim un fel de Bulgarie cu zone agricole mai extinse. Daca astazi suntem mai bogati decat Bulgarii (se vede cu ochiul liber imediat cum treci Dunarea) este si multumita politicii economice a PCR din anii dictaturilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu. culmea, pentru ca la vremea respectiva convenea din punct de vedere tactic, occidentul a incurajat chiar el crearea unei industrii independente si puternice in Romania.
Dar, dupa caderea Zidului Berlinului s-a dovedit ca in Romania apareau concurenti puternici pentru companiile occidentale, care, nu-i asa, contribuie nestiut la buna desfasurare a campaniilor electorale de prin tarile lor, care costa, si costa din ce in ce mai mult. Intr-un fel, industria media si publicitarii au si ei partea lor de vina. Normal ca a fost necesar sa demoleze ceea ce au incurajat, incurajand chiar ei coruptia la nivel inalt. Apoi, cand tot ceea ce ramasese a fost scoala, a venit randul scolii sa fie demolata si stricata, pentru ca producea concurenta.
Bun, asta e vina lor. Dar noi nu avem nici o contributie vinovata la ceea ce ni se intampla? E o vorba care spune ca nu e nebun cine cere, e nebun cine da. Noi am dat, ei au cerut.
“Power to the people” nu se da, se ia. Dar in tara asta noi, mioritic, stam si nu facem nimic.
@Gogu: nu stiu care e faza in Canada si Australia. E treaba celor de acolo ce accepta si ce nu. Si daca mie mi-o trag americanii mei, asta nu se intampla decat pentru ca turmele de oi de la noi nu vor sa inteleaga de unde le vine puterea celor care ne-o trag. Nici tu nu vezi sau nu vrei sa vezi ca eu admir sursa puterii lor si nu puterea lor. Pentru a fi egalii lor si pentru ca ei sa ne respecte, trebuie sa facem ca ei, altfel vom fi doar inca niste triburi de amerindieni care dispar pentru ca nu au inteles ca lumea lor se schimba. Ce te roade pe tine este ca eu nu le fac lor nici o vina din asta.
Ce vina are cainele ca te musca? E doar in firea lui. Parca erai de partea asta a baricadei, nu?
Viliule, daca nu stii ceva istorie, atunci nu intelegi de ce Gheorghiu Dej a fost posibil. Parcurgand evenimentele toate din istoria neamului, rezulta ca fara tradarea tradatorului dac, cel care a deschis cetatea romanilor, n-ar fi fost toatea astea. Deci totul a pornit de la o tradare. Insa daca studiezi mai atent, daca dacii nu erau bogati, prin munca lor libera, nef_tuta de altii, cum ulterior s-a facut, nefurata de altii, cum ulterior s-a facut, nu atrageau privirile hraparete ale romanilor si ulterior altilor. Deci contrar a ceea ce spui tu, “turmele de oi” de atunci munceau, culmea bine, cu folos, si erau bogate. Ceea ce le-a atras pierirea, supunerea etc. Eu cred ca “turmele de oi” au invatat ceva din istorie si astazi nu se mai chinuie sa se imbogateasca, ca oricum si-o vor “lua”. Mi se pare o filozofie logica, avand in vedere istoria confirmata. Deci o filozofie corecta. Merg pe mana turmei de oi, sau pe urmele ei, mioritice.
@Viliu, asa bine as putea spune ca e treaba romanilor ce accepta si ce nu, asa cum canadienii si australienii accepta si ce nu. Ai ochelari de cal, de mustang, Viliule. La ce bun sa admiri sursa puterii lor cand faptele sunt reprobabile. Biblia nu spune ceva in sensul asta? Cu cel caruia ii e data puterea?
In alta ordine de idei,as vrea sa-i vad pe suaezii tai dupa 2000 de ani de istorie. Cat de carpaci ai lumii mai sunt, sau daca mai sunt, macar, ca gloabe istorice pripasite in umbra amerindienilor.
A, pardon, stai ca stiu oliaca de istorie, se va numi statul Amerisrael(localizat probabil pe actualul teritoriu al statului New York) si va fi adevarata fata a actualei puteri suaze.
@Viliu. Comparatia cu cainele e penibila. Cainele te musca din urmatoarele motive: cand ii calci teritoriul (si nici atunci, poate latra doar) , cand te dai la femeia lui, si sigur cand ii furi mancarea. In care din aceste ipostaze regasesti pe suaezii tai? Bag seama ca noi ar fi trebuit sa i muscam pe ei, sau poate sa le daramam niste sandramale.
@Viliu: Nici tu nu vezi sau nu vrei sa vezi ca eu admir sursa puterii lor si nu puterea lor.
Scuza-ma Viliule, ma ingrozeste o sursa care creeaza o asemenea putere (de talia statelor unite) si n-o poate controla. Caci da, poporul american (respect ptr el) creeaza puterea aceasta imensa, dar nu el o controleaza. Si atunci mi-e frica ca lucrurile o iau razna, asa cum au luat-o in Iraq, unde armele chimice nu au fost gasite, asa cum au luat-o in Guantanamo, unde nu se respecta nici o lege internationala sau a vreunei tari civilizate, pe timp de pace sau razboi, si despre care Guantanamo, un cetatean negru ajuns sef peste suaezi promitea la depunerea juramantului ca va rezolva problema (si-au trecut 3 ani de atunci). Deci scuza-ma, tu admiri nasterea unei dictaturi? De fapt ea s-a cam nascut, rectific: tu admiri crearea unei dictaturi?
Iraq trebuia sa se intample. Daca pana si Libia s-a intamplat, Gaddafi a fost totalmente surprins… Cine are petrol o pateste (apropos de OMV…). Ai vazut Mad Max? Goana dupa combustibil? Se intampla. Eu sunt oarecum, in mod vinovat, bucuros ca exista o natiune atat de puternica incat sa-si ia toate injuraturile si pentru noi ceilalti din lumea civilizata.