“Iubirea de aproape” a Canadei

“Si Isus i-a zis: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din tot cugetul tau: iata intaia si cea mai mare porunca. Iar cea de a doua asemenea cu aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. (undeva prin cartea lui Matei)

In pomenitele actiuni ale crestinei Canade nu vad decat egoismul tipic capitalismului. Aproapele nu exista, vecinul nu conteaza. ” Sau hai, fie, ma bag in vorba cu vecinul si atat. Doar schimbam niste vorbe, el cu treaba lui, eu cu a mea. Sa nu-l prind in curtea mea, si pe catelul ala nesuferit al lui la fel. A mai facut si o duzina de plozi, o sa-mi strice peluza cu joaca lor. Ian sa ridic eu mandru gard.” Cam asa vad eu “iubirea de aproape” a Canadei. Propagata de mentalitatea capitalista “mie sa-mi fie bine”, politica se amplifica la nivel national, rezultatul fiind iesirea din Kyoto a Canadei, care mai are si tupeul sa spuna ca “prevederile Kyoto sunt iresponsabile şi radicale şi nu le mai putem respecta. Ar însemna să retragem de pe drumurile Canadei fiecare automobil de orice tip”, dupa cum a declarat ministrul canadian al mediului. Păi frătiorul meu cel  deştept si invăţat pă la harvarde ori oxfoarde, că când ati semnat, nu opservarăţi? Nu opservarăti muică, nu? Olelei muică, da’ ce făceaţi de nu opservarăţi?

Cam atat despre “iubirea de aproape” a cetatenilor canadieni si a statului care-i reprezinta. Rezultatul ecuatiei imi iese foarte clar, fara zecimale: iubirea de aproape a Canadei e foarte aproape, se rezuma la iubirea de sine. Aferim crestine!

As ridica totusi intrebarea, in viata de zi cu zi, cum stam noi, ceştilanţi pământeni, cu ‘iubirea de aproape’? Prin “aproape” intelegem pă cel de lângă noi, pe cel din imediata vecinătate, sau pe toti pământenii? Care este “aproapele” pe care-l iubiti, crestinilor?