Vorbesc cu pacat, oare?, din 2 motive. 1. Poate n-am inteles Divinitatea in multiplele ei existente. 2. E sarbatoare la crestini.
Insa nu ma pot abtine sa nu remarc ca El a spus sa nu ne inchinam la mai multi si falsi. Doar El fiind. Corect, in umila mea parere.
Nascut, botezat si nepracticant crestin, pionier de frunte-sef de grupa-anti ulterior (anti-comunism, pentru ca treaba cu grupa este clasica, educationala, personal mie responsabilitatea de atunci mi-a folosit chit ca: initial mandru ca-s sef, apoi sictir-ilghirmiştir cand vazui ce presupune, mi-a deschis ceva ochi in viata), cârtitor din fire, ceva mai citit acum din alte religii sau chiar moduri de viata (budismul, care imbina oareşicum fericit credinta cu viata[spun oaresicum dpdv al meu, roman, crestin, ioropean, ptr ei poate chiar e fericire])(din pacate, crestinismul nu a ajuns un mod de viata) opserv cum ca noi crestinii ne rugam cam la 4 divinitati: Unicul, Duhul, Fiul si Mama. Estimp, datorita fabricii de controlat divinitatea au mai aparut multi altii la care noi (noi, in sensul ca ei, nu eu) crestinii ne inchinăm, pupăm, pelerinăm. Ne omaram in picioare crezand ca asta e sfant. Falş. Si mai cred ca ei, acei sfinti, nu vroiau asta, ci doar sa facem din crestinism un mod de viata. Din pacate s-au inselat, amarnic.
Sarbatori fericite si sanatate va doresc, tuturor! (Este un cantec frumos, Celelalte Cuvinte, care spune cam asa ceva: Sarbatori fericiteeee, va doriiimmm tuturor, sarbatori feericiiitee si nu mai stiu. Dar este foaaarrte rar, cel care il are si mi-l va da, rugaminte, ii voi fi vecinic recunoscator, o bere ii voi da, si dupa cum stiti, vorbe proaste scoase de nerecunoscatori, de la mine vedeti rar o bere!!!!)
Daca vrei cu adevarat sa cunosti mai multe despre invatatura (mai mult sau mai putin dogma) crestina asupra Unicitatii si Sfintei Treimi, gasesti chiar si pe net explicatii – mai pe intelesul tuturor sau mai savante, dupa cum ai pofta si inclinatie la ora cand te-apuca dorinta de-a cunoaste.
Daca vrei doar sa fii “cartitor din fire”, mai bine nu citi nimic, o sa-ti fie mai usor sa cartesti.
Cat priveste pe cei ce se-mbulzesc sa se prosterneze si sa atinga varii moaste, asa este, spectacolul este dezgustator, probabil scaraotchi exulta !
Dar nu cred ca-i putem noi judeca pe cei suferinzi, este posibil ca oricare dintre noi sa se poarte la fel intr-o situatie de suferinta in care nu vezi alta iesire.
budi, le zici asa de bine ca nu pot decat sa-ti fiu epigon.
“Unicitatii si Sfintei Treimi” …Pai parca sunt 4. Sau de aici s-a inspirat Dumas, Alexandre?
Gogule, sunt prea putin cunoscator ca sa am pretentia ca pot sa lamuresc eu cuiva aceste notiuni.
Dupa cum stii, nici eu n-am fost catehizat vreodata, tot ce stiu este din lecturi particulare si nesistematice. Cum s-ar spune, lautareste, dupa ureche.
Probabil ca un copil de clasa a patra ne-ar putea da lectii.
Dar se pare ca pe tine te preanelamureste prezenta Sfintei Marii in rugaciunile mai mult sau mai putin credinciosilor.
Principala eroare pe care o faci este ca numesti 4 divinitati – citat din Gugo: “opserv cum ca noi crestinii ne rugam cam la 4 divinitati: Unicul, Duhul, Fiul si Mama”.
In crestinism, iudaism si mahomedanism Divinitate – adica zeu – este unul singur, Dumnezeu.
In crestinism Dumnezeu este in acelasi timp si Tatal, si Fiul si Sfantul Duh.
Este vorba de trei IPOSTAZE ale Domnului, NU de trei PERSOANE sau fiinte:
– Dumnezeu este Creator – ipostaza de Tata
– Dumnezeu este Mantuitor – ipostaza de Fiu
– Dumnezeu este Sfintitor – ipostaza de Sfant Duh
De aici rezulta ca Sfanta Maria nu este nicidecum divinitate.
Dar venerarea Mariei decurge din faptul ca: asa cum pacatul a venit in lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie a venit in lume si mantuirea, prin nasterea lui Isus.
Si daca te-apuci sa studiezi cu adevarat, vei afla mult mai multe. Si vei putea sa judeci ceva mai in cunostinta de cauza.
Asta nu inseamna ca-ti va spori si credinta, aceasta nu vine numai din cunoastere.
Sunt credinciosi superinvatati, dar si credinciosi nestiutori de carte. La fel si necredinciosi.
Catolicii, care sunt tot crestini, considera Fecioara Maria de origine divina. Este dealtfel unul din merele discordiei.
Goagale, iar faci afirmatii bazandu-te pe ce ai auzit la coltul strazii.
In realitate, diferenta intre ortodoxism si catolicism in ce priveste Maica Domnului provine din alta diferenta: in catolicism se considera ca toti oamenii se nasc purtand in ei povara pacatului stramosesc.
De aceea, in 1854, Pius IX, a introdus dogma numita Imaculata Conceptie (Neprihanita Zamislire) a Mariei, pentru a o defini pe Fecioara Maria ca fiind nascuta fara pacat, datorita “meritelor lui Isus”.
Dar in ortodoxism se considera ca pacatul lui Adam a fost pedepsit o singura data, Dumnezeu facandu-l pe om muritor. Deci pacatul stramosesc nu se transmite oamenilor.
De aceea, in ortodoxism nu exista nici o justificare pentru aceasta dogma inventata de catolicism, considerand ca Fecioara Maria NU s-a nascut in pacat.
Maria este venerata atat in catolicism cat si in ortodoxism ca fiind locaşul finit al necuprinsului Dumnezeu. In ea este venerat tot Creatorul, si nu Creatia – ea a fost aleasă să Îi fie mamă, să-L zămislească, să-I dea un trup Domnului Isus.
Allah in ce ipostaza sa-L privesc?
Unitarienii nu prea sunt de acord cu 3. Si tot crestini îs.
cu 3 ce ?
Trinitatea
Cred ca faci o greseala: vrei sa gasesti religia perfecta ?
Pai sa-ti spun parerea mea: chiar daca religia ar fi transmisa noua cu inspiratie de la Dumnezeu, pana la urma totul este scris si transmis de om. Care este ultraimperfect si supus greselii.
Hai sa-ti dau un exemplu: unele dintre cele mai importante divergente intre catolicism si ortodoxism provin din traducerea din limba greaca in cea latina (verifica ce-i cu filioque si geniul lui Ioan Paul II). Are asta ceva de-a face cu mesajul cristic ?
Eu cred ca ceea ce ne lipseste nu este religia perfecta, care nici nu exista si de care nici nu avem nevoie.
Credinta este cea care ne lipseste, si nu calea catre Dumnezeu. Cand ai credinta, gasesti si calea !
Hmm, vad ca-ncep sa emit maxime sau lozinci, precum V, dar… continui.
Daca te-apuci acum sa studiezi toate religiile ca s-o gasesti pe cea dreapta si care n-a gresit niciodata… nu vei obtine altceva decat ca vei fi probabil ceva mai invatat, dar nu mai credincios. Sau poate crezi ca vei gasi la musulmani, budhisti, etc vreo scurtatura catre Dumnezeu ?
Mai observ ceva: pe tine te “atrag” deosebirile intre religii. Inca nu inteleg aceasta atractie.
Mie mi se pare mai important sa observ asemanarile. Chiar si cu musulmanii, ca tot ai pomenit numele Allah, care nu inseamna altceva decat Dumnezeul (articulat cu articol hotarat). Este uimitor cum mahomedanismul se inscrie in tiparul semit clasic de trecere de la politeism la monoteism, ca si in credinta ebraica, din care a aparut crestinismul.
Este uimitor cum religiile propovaduiesc Binele, au porunci in fata carora iti scoti palaria, au si sfinti care fac cinste numelui de Om si credintei, si care te fac sa iei aminte la acea religie.
Iar in timpul asta, numerosi oameni “plini de credinta” se dedau la cele mai incredibile samavolnicii. Uneori chiar in numele credintei !
Gresit. Eu caut asemanarile si am inteles ca D este unul singur, indiferent de ce nume poarta. Si mai caut sa inteleg si alte religii, dandu-mi seama ca nu suntem unicii cunoscatori ai lui D, noi crestinii si nici nu avem dreptul sa pretindem asta. Cam la asta se rezuma ciondaneala. Si mai constat ca putini sunt cei alesi, in sensu’ ca prea putini cred facand, indiferent ca-s crestini sau muslimi.
@gogu:
Folosesti gresit cuvantul “noi”. Daca ai fi crestin nu ai putea spune ca mai sunt si altii cunoscatori ai lui Dumnezeu. Daca ai fi musulman nu ai putea sa spui ca mai sunt si altii (nemusulmani) cunoscatori ai lui Dumnezeu (Allah). Ca nu vrei sa citesti cartile crestinilor dar vrei sa spui ca ai o intelegere mai inalta decat a lor, o stiu, dar uite ce spune Coranul in Sura 3, versetul 85: “Acela care doreste o alta religie decat Islamul, nu-i va fi acceptata si el se va afla in Lumea de Apoi printre cei pierduti”.
Deci, nu poti fi credincios si sa te indoiesti. Si nu poti fi crestin daca nu esti credincios. Relatia crestinului cu Dumnezeu nu este formala, institutionala, adica ai certificat de botez = esti crestin. Botezul acela trebuie sa-l traiesti in fiecare clipa, adica sa-l marturisesti cu vorba si cu fapta, avandu-l mereu prezent in constiinta si nerenuntand la el.
@budi:
esti cumva catolic? Dezvolta, te rog, subiectul cu geniul lui Ioan Paul II ca m-ai facut curios.
Cand spun “noi” ma refer la noi terrienii, populantii acestei planete. Am facut referire doar la crestini si muslimi, dar include toate religiile aici, mari sau mici. Cat despre mine, eu sunt credincios fara sa apartin unei religii. Cred in El si cu asta basta. Nu ma pierd in vorbe si canoane, in citate si versete, in tomuri de vorbe care n-au facut mare lucru pana acum. Pardon, rau au facut. Eu marturisesc botezul de care zici tu mai mult cu fapta, nu asa cum majoritar, azi, se face cu vorba si cam deloc cu fapta. Ca sa fiu pragmatic/capitalist, am ales versiunea short-cut a credintei, si cea productiva, a faptelor. Va las pe alde voi cu vorbe mieroase si citate inutile in fata faptei. O sa ma intrebi care voi, astia priceputi in cartulii bisericoase si interpretarea lor. Cand toata religia acestei lumi s-ar rezuma la cele 10 porunci. Aplicate in viata reala, nu citite si laudandu-te dupe aia ca le stii.
Nu cred ca are importanta de care rit apartin (daca are, te rog sa-mi spui de ce), dar ca sa nu planeze cine-stie-ce suspiciuni, ma prezint:
Formal, cum zici tu, sunt ortodox.
Adica ai mei m-au botezat ortodox la timpul cuvenit, sunt cununat in biserica ortodoxa, copilul meu e botezat in biserica ortodoxa, am cununat pana acum trei perechi la biserica ortodoxa, am botezat patru copii la biserica ortodoxa. Deci am intrat de cel putin douasprezece ori in biserica in ultimii 20 de ani, plus alte cununii si botezuri la care am asistat, plus cele cateva inmormantari la care am asistat, s-ar face o medie de mai mult decat o data pe an.
Dar nu pot sustine ca sunt cu adevarat un credincios, desi imi doresc sa am credinta fara limite, adanca, simpla, fara indoieli… Analizand aceasta dorinta imi dau seama ca este in ea si gandul ca toate ar fi mai usoare si mai simple pentru mine daca as avea acea credinta de nestramutat, care sa fie inaintea a orice din viata mea.
Dar sa revin la Ioan Paul II, dati-mi voie sa dau copy/paste – sunt sigur ca veti intelege de ce am folosit cuvantul genial pt.un om care a avut iluminarea, puterea, curajul sa urneasca asa ceva. Ce-or face urmasii lui, nu stiu, este posibil sa nu se mai miste nimic, dar…
Problema reconcilierii ecumenice
Poziția exprimată de Papa Ioan Paul al II-lea
Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui Filioque, în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I.
Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică.
– atestarea unicității credinței trinitare a bisericii, anume că Tatăl este unică origine a Fiului și Duhului Sfânt.
– profesarea fidelității față de simbolul niceo-constantinopolitan
– risipirea neînțelegerii care i-a divizat pe catolici și ortodocși
– constituirea unei comisii mixte pentru a defini semnificația expresiilor lingvistice tradiționale
– afirmarea voinței catolice de clarificare a tradiției occidentale cu privire la Filioque
Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor.
Documentul Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor
Consiliul Pontifical de Promovare a Unității Creștine a publicat un document care exprimă poziția actuală a teologiei și magisteriului catolic. Documentul propune abandonarea vechilor prejudecăți adeseori rău-voitoare și politice prin lămurirea dificultăților care au dus la neînțelegerile istorice dintre cele două biserici.
Documentul explică și ambiguitățile lingvistice care au stat la baza disputelor, arătând că traducerea latinească a grecescului εκπορευσις (Ioann 15,26) prin procesio/procedere urmează un viciu lingvistic, fără suport teologic și istoric. Eroarea de traducere constă în aceea că processio nu redă întocmai grecescul εκπορευσις.
Diferența dintre εκπορευσις și processio este aceea că primul atestă calitatea de obârșie eternă(izvor, πηγη) a Sfintei Treimi, în vreme ce “processio” semnifică, în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde ουσια divină este aceeași.
Introducerea adaosului filioque în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin filioque nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. Filioque este, astfel, o întărire a poziției homoousiene și o lovitură dată ereziei ariene.
Retroversiuena corectă a latinescului processio în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi το προιεναι.
Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romane este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși corpul Crezului original redactat în limba greacă, astfel încât textul Credo-ului latinesc păcătuiește doar prin aceea că s-a dorit a fi o traducere a originalului grecesc.
@budi:
la faza cu Fecioara Maria gresesti putin. Ea s-a nascut in pacatul stramosesc, la fel cum o facem si noi acum. Botezul este cel care sterge pacatul stramosesc. Fecioara Maria a fost curatata de pacatul stramosesc fara de botez in clipa in care Hristos s-a intrupat pentru ca ea a acceptat sa devina Nascatoare de Dumnezeu. De aceea e mai inalta ca cinstire decat sfintii si ingerii, insa nu este divina, ci foarte umana. Asa cum spuneau si fariseii mentionati in evanghelii, numai Dumnezeu curata pacatele. Pe noi, prin Botez, ne curata de pacatul stramosesc si de orice pacat am fi savarsit pana la botez, Dumnezeu in persoana Sfantului Duh, pe Fecioara Maria a curata-o de pacatul stramosesc (caci altul nu avea, de aceea a si fost aleasa) Insusi Hristos prin chiar intruparea Sa. Dupa cum vezi, Imaculata conceptie este un nonsens si o greseala teologica.
@budi:
Am crezut ca esti catolic pentru ca scrii Isus si nu Iisus. (cred ca asta va mai fi o discutie)
Genialitatea lui Ioan paul II nu mi se pare mai presus de o smecherie avocateasca, avocatii fiind maestri in a-ti spune ca un cuvant sau o fraza dintr-o lege nu inseamna ceea ce crezi tu ca inseamna.
Sa ma explic:
Crezul nu se rosteste doar in latina sau in greaca. Dar el trebuie sa fie acelasi ca inteles in orice limba l-ai rosti. Combaterea unei erezii (arianismul) cu o alta nu este o justificare. Geniul de care spui nu are cum sa mai para asa de geniu daca afli ca tot o greseala de traducere invoca si monofizitii in apararea “ortodoxiei” lor si tot ca justificare a combaterii unei erezii (nestorianismul) s-a nascut invatatura monofizita. Ioan Paul II ar fi cel mult un epigon.
Sa revenim la Crez. In limba romana crezul catolic suna asa: “[…] care de la Tatal purcede, si de la Fiul […]”. In consecinta, conform celor declarate de papa Ioan Paul II, eu nu pot fi catolic in limba romana, insa ortodox pot fi in orice limba de pe pamant. Catolic inseamna insa… universal!
Pe urma stii deja ca daca vrei sa ingropi o problema, atunci faci o comisie, mai ales mixta. Cred ca Murphy e mai genial decat Ioan Paul II, l-a anticipat, ca sa zic asa.
Problema lui “filioque” este doar una din cele 10 puncte de divergenta intre catolici si ortodocsi. E doar cea mai cunoscuta publicului larg, insa rezolvarea ei nu aduce nici pe departe unire (comuniune) intre catolici si ortodocsi.
In final, dar nu in cele din urma, vreau sa iti spun ca nu inteleg de unde vine extazul tuturor la adresa personei lui Ioan Paul II, mie mi se pare un tip banal, cel putin ca prelat si teolog. Singura directie in care s-a dovedit genial a fost sprijinul pe care l-a acordat lui Lech Walesa. Stiu ca i-a dotat sindicatul cu faxuri.
Mie mi se pare destul de clara prima directiva, si fara posibilitati de manevre avocatesti:
– atestarea unicității credinței trinitare a bisericii, anume că Tatăl este unică origine a Fiului și Duhului Sfânt.
Nu inteleg, cum ai fi vrut tu sa puna problema ? Putea sa zica : “catolicii au fost niste prosti, banditi, hoti, eretici, etc. timp de 1000 de ani, voi aveti dreptate, si aveti dreptate si in celelalte divergente, papa nu e supremul, nu e infailibil, purgatoriu nu exista, painea dospita e ok, imaculata conceptie a fost gresit introdusa, vom invoca Sfantul Duh la sfintirea darurilor, preotii se vor casatori, indulgentele papale sunt o marsavie, iar mirungerea o vom face imediat dupa botez” ?
Mie mi s-a parut important ca cineva a avut taria sa miste ceva, sa ridice problema, etc.
Acum chiar esti rautacios, cu faxurile alea. Am impresia ca esti extrem de pornit in contra catolicismului, detectez o intransigenta la limita exacerbarii.
@budi: Da. Am si motive. Cand tu esti cel care adaugi si modifici dogma nu vad de ce ai pretentia ca tu sa fii cel drept. Daca declari asta, atunci nu vrei decat sa inseli, ceea ce si fac prelatii catolici. Cu simpli credinciosi care nu isi pun mari probleme chiar n-am nimic, am si prieteni buni printre ei. Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este Imparatia Cerurilor, ceea ce eu am cam ratat deja. Cum situatia de fapt se preteaza, o sper pe aceasta: Fericiti cei flamanzi si insetati de dreptate caci aceia se vor satura.
Istoria catolicismului este doar un lung sir de abuzuri, crime, furturi si erezii. Li se datoreaza inclusiv parerea Gogului despre crestinism, ceea ce inseamna ca propaganda lor chiar functioneaza, lumea ii vede pe ei ca fiind crestini adevarati.
In rest…, aici:http://branza.blogspot.com/2011/10/pe-scurt-despre-papa-cu-ale-lui-trei.html
A, ca sa iti spun despre prima directiva. Ea nu trebuie sa fie clara in vorbe, trebuie sa fie prezenta in dogma, adica in Crez, ceea ce nu este. Oricum, este anulata de directiva cu traducerea gresita. Repet, este o copie a constructiei argumentatiei lui Eutihie la Sfantul Sinod de la Calcedon. Acesta a spus ca Iisus este din doua firi. Intrebat mai bine cum adica “este” a reiesit ca in conceptia lui “este” adica “provine” din doua firi. Ca sa vezi cate sensuri pot avea niste vorbe si cum se joaca unii cu ele, exact avocateste.
Dar asta este alta poveste.
Ba pardon Viliule, monsieur scrie, monsieur citim. Iti dau perfecta dreptate privitor la catolicism, dar parerea mea despre crestinism acopera si cealalta latura sora, ortodoxia (stiu, o sa sari in sus ca doar ortodoxia….)(asa cum sari in sus ca doar crestinismul e singurul si unicul). Deci parerea mea despre crestinism este influentata in mare parte de catolicism si pacatele sale si in mai mica masura de ortodoxism cu mai putinele sale pacate. N-am prea avut timp sa studiez conceptul/biserica unitariana si faptele sale.
Da, Maria s-a nascut precum orice om si nu este o exceptie de la firea umana,
dar stiu ca pentru Ortodoxie, omul nu moşteneşte vina pentru păcatul lui Adam, ci efectele acelui păcat, şi anume o fire supusă stricăciunii şi morţii.
@budi:
numai daca se boteaza. Botezul este cel care sterge vina pacatului stramosesc, acesta este si rostul lui si o face tocmai prin prezenta Lui Dumnezeu Duhul Sfant, singur Dumnezeu fiind cel care poate sterge orice pacat. Efectele se pastreaza, desigur, le vedem in fiecare zi. Nasterea in sine nu are nici un merit in acesta privinta si cu atat mai putin conceptia.
@gogu: capitalistul nu este pragmatic, este eficient. Diferenta este ca intre cauza si efect. Pragmatismul este o abordare a faptelor, eficienta este un rezultat al unei abordari a faptelor. Desi se gasesc uneori impreuna, nu se implica neaparat unul pe altul.
Dar, capitalistul ala eficient de care vorbesc eu a disparut de ceva vreme. Cei ce sunt acum sunt doar uzurpatori de calitate.
Mai bine zi tu in ce zi se sarbatorea Craciunul pana prin secolul 4.
@gogu:
si care ar fi relevanta?
Nici o relevanta. Poate doar spirituoasa.
@gogu:
iar daca nu are nici o relevanta, ce rost are sa intrebi?
Am zis ca are. Cu poate in fata. Poate pentru unii are, faptul ca s-a deturnat sensul sarbatorii si data, pentru mult mai convenabila data din decembrie, convenabila pentru bisericile ortodoxa si catolica.
Am scris Isus in loc de Iisus pt.ca n-am studiat. Si pt ca scrierea cu doi de i mi se parea artificiala pt.limba romana, chitibus bisericesc…
Vad ca am gresit si la celalalt nume, n-am scris Hristos…
Acum vad ca ortodocsii ar scrie cu doi de i din 2 motive:
1. In limba greaca, limba in care s-a scris in original Noul Testament, apare (ca pronuntie fonetica) numele “Iesu Hristu”, cu un “u” lung (in Hristu). Numele “Iesu” provine de la ebraicul (ebraica a fost limba originala a Vechiului Testament) “Jehosua”, care inseamna “Jahwe (Dumnezeu) este Mântuitor” (Matei 1.21). In ambele cazuri numele incepe cu “Je”, care in pronuntia curenta devenea un “i” lung. Motivul pentru care ortodocsii considera necesar ca in româneste sa se scrie IISUS in loc de ISUS ar fi pentru pronuntarea numelui cit mai aproape de forma originala.
2. In vremea lui Isus, numele acesta era foarte obisnuit in Palestina (cum ar fi la noi “Ion”). Teologii ortodocsi au considerat necesar sa foloseasca numele “IISUS” pentru Mântuitorul, pentru a se face distinctie intre IISUS HRISTOS si ceilalti oameni care aveau numele “ISUS”. Deci, pentru a sublinia unicitatea lui Hristos.
Se pare ca totusi problema este considerata neimportanta.
Ce-ar fi acum sa umblam si la numele sfintilor ?
De ex. in loc de Sf.Ion (sau Ioan) sa spunem ca in ebraica, יוחנן, Yohanan.
In loc de Petru, “Chefa” sau “Kepha”, cum l-a numit IIsus, ca Πετρος și Petrus sunt doar traduceri in greaca si latina.
Si putem continua…
@gogu:
botezul e botez si nasterea e nastere. Nu vad nici un motiv pentru care sa le sarbatoresti impreuna. Noi (doi cel putin) nici macar nu ne sarbatorim data botezului pentru ca nici nu o cunoastem. Vorbesc de data botezului nostru, respectiv al fiecaruia dintre noi. Data nasterii o stim pentru ca ne mai uitam prin buletin ca sa nu ne uitam CNP-ul ca ne trebuie cand completam facturi. Deci care e relevanta cu data nasterii si cand se sarbatoreste ea?
A, ca se suprapune peste niste alte sarbatori pagane? Pai paganii aveau sarbatori si ei ca si crestinii. Nu inteleg de ce sa-mi dau eu crestin sarbatoarea mea la oparte ca e alta pagana mai in fata ei. Chiar nu inteleg.
@budi:
nu trebuie sa umblam la nici un nume. Te-ai documentat si vad ca acum stii de ce se scrie Iisus. De remarcat ca in mai toate limbile, cel putin in cele cunoscute, europene, Iisus este ortografiat cu doua vocale la inceput. Ortografierea corecta a unui nume excede regulile gramaticii unei limbi. Tine mai mult de aprecierea si respectul pe care il datorezi persoanei al carei nume il folosesti in scris. Evident, pentru restul trebilor este doar un amanunt, functia de comunicare de intelesuri a limbajului este indeplinita si daca il scrii Isus.
@budi: scuze, pot fi foarte nesuferit cand scriu…
Deci se pare ca, in acceptiunea Viliului, botezul lui Isus, fiul Domnului, este mai putin important ca nasterea lui fizica. Adicatelea botezul crestin e mai putin important ca nasterea noastra fizica, daca la ditamai divinitatea nu se pune. Adica dl Viliu se contrazice, cand, ceva mai devreme scria: Botezul este cel care sterge vina pacatului stramosesc, acesta este si rostul lui si o face tocmai prin prezenta Lui Dumnezeu Duhul Sfant, singur Dumnezeu fiind cel care poate sterge orice pacat. Efectele se pastreaza, desigur, le vedem in fiecare zi. Nasterea in sine nu are nici un merit in acesta privinta (…) Adica biserica a hotarat ca in fata celor doua, nasterea fizica si nasterea spirituala primeaza aia fizica, lasand crestinii sa-si hodineasca burtile umflate de Xmas si Revelion pana la Boboteaza.
@gogu:
Nu stiu de unde scoti tu concluziile alea (incepi frazarea cu “deci”, deci concluzionezi); presupun ca vrei doar sa ma provoci. Dimpotriva, Botezul Domnului este prea important ca sa il sarbatoresti la gramada cu alt eveniment foarte important.
Zice Gogu:
“eu sunt credincios fara sa apartin unei religii. Cred in El si cu asta basta. Nu ma pierd in vorbe si canoane, in citate si versete, in tomuri de vorbe care n-au facut mare lucru pana acum.”
Intr-un fel, mi se pare de inteles dorinta lui de a simplifica aceasta chestiune a credintei. Pentru ca, pana la urma, ar fi extraordinar sa putem reduce totul la “da sau ba”: ori crezi, ori nu crezi.
Alb sau negru ? Lumina sau intuneric ?
Ar fi extraordinar sa fie totul atat de simplu… dar, din pacate (sau din fericire ?), pe lumea asta nimic nu este nici alb, nici negru. Totul este o scara gradata de tonuri si nuante.
Alb perfect nu este decat Lumina creata de Dumnezeu.
Intuneric perfect nu este decat lipsa totala de Dumnezeu. Dar Dumnezeu este pretudindeni. Deci negru nu exista.
Noi stim ca nu vom fi niciodata precum Dumnezeu, dar important este sa tindem catre asta.
Cele 10 porunci de care pomeneai… nu stiu daca poate cineva sa spuna ca le-a respectat intocmai, dar important este sa incerci asta.
Si sa nu uiti ceea ce a spus Iisus despre Lege:
“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemena ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi proorocii.”
Si mai departe spune:
“Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Iar Eu va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri; ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Oare nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Oare nu fac si paganii acelasi lucru?”
Mie mi se pare de-a dreptul coplesitor, si ma simt incapabil de asa ceva.
Dar importanta este directia pe care s-o adopt, chiar daca voi merge impiedicat si clatinandu-ma si chiar cazand.